Noiembrie

Noiembrie.O nouă zi, iarăşi ploaie. O zi ce îmi promite linişte şi calm. Rămân eu şi visele mele.
Stau lângă fereastră cu gândul departe....Îmi vin în minte frânturi de discuţii, frânturi de imagini.
,, Nu ai mască?''
,,Tu ai?’’
,,Nu, dar mi-aş dori. E mai sigur aşa.’’
,,E mai sigur cu mască, măcar nu se vede că suferi, nu?’’ îmi trecea un gând nebun prin minte. L-am reţinut la timp. Slavă Domnului! Doar suntem persoane cerebrale, ce naibii!

Mă chinui să termin ,, Prietenii mei, iubirile mele’’ a lui Marc Levy. Nu pot. Prea realistă şi directă pentru mine. Haioasă în unele locuri, dar nu mă mişcă, e scrisă într-o limbă străină sufletului meu. Ei i-a plăcut. Totuşi suntem atât de diferite! Dar îmi e dragă, poate pentru că e tot ce eu nu pot fi: independentă, simpatică, atentă cu toţi cei din jur.Un om ce emană căldură, ce emană o stare de bine, de comfort. Îmi mai e dragă pentru că în programul ei încărcat îşi face timp să citească şi apoi să îmi împrumute şi mie cărţile. O simt mai aproape de mine decât pe ceilalţi. Cu ea măcar împărtăşesc impresii. Cu ei, dialogurile sunt atât de sterile uneori.

Dar e noiembrie ...şi e bine şi cald şi calm aici la mine. Îmi place ploaia, frunzele galbene încărcate de apă, oamenii alergând pe străzi undeva în vieţile lor calde şi comode, îmi place mirosul de cărţi vechi de aici , îmi plac amintirile mele, îmi place poezia acestei zile.