Îmblânzirea...

Spre marea mea ruşine, am citit ,,Micul prinţ’’ destul de curând , adică după ce trecuse cu totul vârsta la care ar fi fost normal să o citesc. Am citit-o târziu, matură fiind şi totuşi mi-a plăcut din suflet şi am catalogat-o ca una dintre cele mai pline de sens şi sensibilitate, cărţi citite. Mi-a plăcut cel mai mult, cred povestea cu vulpea, poate pentru că uneori mă simt încă neîmblânzită. De dimineaţă însă, îndreptându-mă zgribulită spre servici, am simţit pe propria-mi piele adevărul acestei poveşti. Şi mi-am dat seama cât de reale pot fi cuvintele vulpii atunci când îi spuneau: ,, Dacă tu, de pildă,vii la ora patrudupă amiază, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, şi mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor şi cuprinde un freamăt şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea!’’
Nu credeam că inima poate fi aşa oarbă şi că sufletul nu ţine seama nici cum de realitate, având propriul ritm, trăind după propria muzică. Astfel de dimineaţă văd o maşină, necunoscută de altfel, şi nişte plete care o conduceau. Spun nişte plete, pentru că nu văzusem nimic altceva. Inima începe să îmi bată a fericire şi se pregăteşte să zâmbească. Şi atunci un fulger mă loveşte parcă în moalele capului : ,, Stupidă inimă ! Ţie chiar nu îţi pasă de realitate?’’ Am urât fără rost, preţ de câteva secunde băiatul cu ochii prea negrii şi fără ochelari care si-a întors privirea şi mi-a zâmbit amabil. Mi-am certat în taină sufletul şi l-am alintat în acelaşi timp, poate aşa doare mai puţin sau măcar trece ceva mai repede.

Contrariile se atrag?

Contrariile se atrag...offfffff tot timpul m-a enervat expresia asta .Cu siguranţă este vorba doar despre magneţi! Chestia asta nu mi se pare aplicabilă deloc vieţii de cuplu, deşi în multe cazuri am auzit-o folosită cu privire tocmai la iubire şi cuplu. Şi culmea este că am auzit-o de la cupluri cu ani destui în spate. Eu una nu o înţeleg şi mi-am dat seama că mie nici nu îmi este aplicabilă.
Poate fi, fără doar şi poate entuziasmant, incitant , motivant să începi o relaţie cu cineva total opus ţie. Îţi pare că descoperi altceva, altă faţă a vieţii, alt mod de a vedea lucrurile. Te subjugă cu siguranţă un om cu un optimism debordant, dacă tu eşti structural un pesimis. Simţi că totul începe aici. Şi totuşi... până în acest punct personalitatea ta s-a cam format, cu valorile ei, cu durerile pe care le-ai avut de înfruntat, cu frustările cărora a trebuit să le faci faţă. Nu cred că cineva se poate transforma radical, în totalitea firii sale şi pentru toată viaţa , chiar dacă iubeşte total pe cineva. În sufletul nostru, noi rămânem noi , cu fricile noastre, cu visele noastre, cu concepţia noastră de viaţă. Şi astfel, mai devreme sau mai târziu diferenţele de opinii, de idealuri, de valori îşi vor spune cuvântul.
Evident că un suflet ,, geamăn’’ poate nu este într-o primă fază atat de ispititor, atât de ameţitor ca opusul tău, dar cu timpul idealuirile comune, proiectele comune, chiar educaţia asemănătoare pe care aţi primit-o vor contribui enorm la sudarea unui cuplu. Nu ştiu poate greşesc, poate nu sunt eu în stare de o dăruire completă până la uitarea totală a sinelui. Pentru că, ce-i drept, am văzut multe cupluri în care cei doi par a nu avea nimic în comun şi totuşi funcţionează relaţia. Un secret trebuie să fie cu siguranţă, doar că eu nu l-am depistat încă. :)



Până voi descoperi însă , continui să rup etichetele de pe sticlele ce îmi cad la îndemână. :))

Come as you are....as a friend...

Love ...

Am văzut ieri, la recomandarea unui prieten ,, Love actually’’. Un film frumos, un film senin , un film făcut parcă să îmi împace puţin sufletul răvăşit şi trist din ultima săptămână. Este un film ce tratează iubirea şi multiplele feţe pe care aceasta le poate îmbrăca. Nu e un film marcant, un film zguduitor, dar e un film...ca o zi de primăvară. Un film cald, ce te pune totuşi pe gânduri în anumite momente. Mă gândeam vizionând filmul şi una dintre poveştile de dragoste de acolo, câte lucruri rămân nerostite în viaţa asta. Câţi oameni nu ştiu că sunt iubiţi pentru că ne lipseşte curajul de a o spune , iar motivele sunt diferite, de la frica de a fi respins şi până la faptul că există cazuri în care iubirea noastră nu ar avea nici un viitor şi implicit nu are nici un sens să o mărturisim. Cu toate astea , mă gândeam că ar fi frumos ca măcar o zi pe an, de Crăciun să spunem numai adevărul. Eu personal m-aş simţi mai liberă, mai frumoasă sufleteşte. Nu sunt un om cu multe secrete . Sunt un om direct, poate prea direct uneori, încât poate sperii, dar cu toate astea am şi eu gânduri şi sentimente nerostite.
La anul , de Crăciun promit să îmi iau zeci de cartoane cu mărturisiri şi inima în dinţi şi să bat la toate uşile la care mi-a fost teamă să bat în timpul anului. :)

De partea cealalta a cerului

Te voi purta în suflet aşa cum porţi un prunc în pântec,
doar că sarcina mea va ţine o viaţă...

Te voi legăna până se va aşterne liniştea eternă peste amândoi

Printre nori deşi şi grei de noiembrie îţi voi zări privirea

Atunci m-ai învăţat cum să mă îmbăt cu Viaţă,

Acum mă vei ţine de mână şi mă vei învăţa să măsor eternitatea

Nu-i aşa că...

Răsturnat de partea cealaltă a cerului e mai uşor să strigi:

Te iubesc!

Dincolo de vise...final

Şi îmi amintesc printre lacrimi şi golul infinit pe care îl simt în inimă, în suflet, în stomac, în întreaga-mi fiinţă, cum o rugam să vină , cumva cu o ştii, numai să scăpăm de aici , din prizonieratul îngrozitor al trupului. Şi a venit . A venit la el, tocmai când niciunul nu o mai dorea. A venit ca o ironie a sorţii. A venit ca o palmă peste obrazul nostru de copii lunateci. A venit ca o răzbunare a nopţilor lungi când o chemam amândoi înfriguraţi, strâns lipiţi unul de altul, deşi la sute de kilometrii depărtare.
Îmi amintesc când printre sticle de bere şi fumul a zeci de ţigări , ne spuneam atâtea şi ne îmbrăţişam sufletele chinuite.
,, Nu-i locul nostru aici’’ îmi spuneai . ,,Nu suntem făcuţi pentru lumea asta.’’
Şi îmi amintesc cum am băut împreună în cinstea faptului că ne-am găsit în viaţa asta şi că am avut norocul să fim fraţi deşi nu avem aceeaşi familie. Şi de atunci ai ştiut mereu că te iubesc, am ştiut mereu că eşti lângă mine. Şi ştiu că eşti şi acum şi mă priveşti cu aerul tău de copil rebel , cu hainele tale negre şi cu o votcă în mână.
Şi atunci îţi fac pe plac şi ascultăm amândoi , strânşi unul lângă altul ,, Join me in death’’.
Să mă aştepţi...nu mai e mult....curand...