Un prieten :)

       

      Am un prieten. Un copil…Nu ne-a fost pusă până acum la mari incercări prietenia, nu discutăm chestii filozofice când ne vedem, dar imi este prieten si mă face să văd viața și din altă perspectivă. Ce îmi place cel mai tare când stăm de vorbă? Că indiferent cât de îngrijorată aș fi pentru,,chestii de oameni mari,, mă face să râd. Îmi cântă la pian și se crede foarte bun ( deși nu-i chiar așa :) ), îmi împărtășește ,,mari ‘’ secrete ca de exemplu: ,,Mi-am luat hamster. E așa scump! Dar să nu zici la nimeni că râd băieții de mine. ‘’ Mereu îmi spune : ,,Trăiește acum, aici, mâine…cine știe ce o să fie! ‘’ Eu la lecția asta cu trăitul în prezent cred că am lipsit, așa încât îmi prind bine uneori astfel de sfaturi. Și m-a mai învățat un lucru…rasul se învață, ca orice altceva.  Deci…voi continua să rad! 

Am patinat :)

...sau mai corect...mi-am pus patinele in picioare si am pasit pe gheata.
   Am facut-o din dorinta de a incerca si asta, dar nu cred ca e pentru mine. Ma speria gheata pe care o simteam parca rece si rigida si imi imaginam sentimentul de a cadea pe ceva atat de neprietenos. O copila de vreo 4 ani se hihilizea vazandu-ma asa mare si nepriceputa, m-am strambat la ea si am ras si eu in sinea mea de mine.
   Atunci m-am hotarat ca poate e cazul sa admir patinatorii cu un ceai in fata ( ceai negru cu migdale), delicios de altfel.
   Asa ca pot spune ...n-am facut-o si pe asta! :))
   Mi-a placut insa drumul de intoarcere. Zona parcului Cotroceni este superba si linistita. Nu credeam ca poate exista atata liniste intr-un oras ca Bucurestiul.