Şi ţie...ce ţi-ar face ziua mai frumoasă?

Mă uitam de curând la televizor într-o doară, aşa cum mă uit de obicei, fără a avea răbdarea sau timpul necesar de a mă concentra prea tare fie la emisiunile cu caracter politic care invadează media în ultimul timp, fie la tot soiul de emisiuni de ,, cultură generală,, în care duduiţe care de care mai platinate şi voluptoase, încearcă să răspundă la nişte întrebări ce i-ar face să roşească pe copii de 10 ani .
Aşa că tot butonând, dau peste o reclamă care suna cam aşa:,, Ţie ce ţi-ar face ziua mai frumoasă?''
M-am oprit o clipă şi m-am gândit : ,, Dacă mi-ar pune mie cineva asemenea întrebare?Ce aş răspunde? Ce mi-ar face mie ziua mai frumoasă?''
Şi mi-am zis că întâi de toate mi-aş dori timp. Să nu mai fiu nevoită să trec pe lângă lucruri fără a le sesiza din graba de ajunge undeva, să nu mai fiu nevoită să îmi grăbesc copilul în drum spre grădi când el are chef să privească soarele sau să meargă pe garduri( şi ce frumos mi se părea să merg pe garduri când eram mică! ), să pot citi toate cărţile pe care le-am cumpărat sau împrumutat de la prieteni şi care aşteaptă încă .
Apoi mi-aş dori curaj şi întâi de toate curajul de a spune NU!.Toată viaţa, din prea multă amabilitate am făcut lucruri care m-au indispus, care nici măcar nu trebuiau făcute de mine. Dar nu pot spune , nu. Sună ciudat dar de ori câte ori vine la mine cineva să îmi ceară un ceva ,deşi ştiu că poate insul nu merită sau uneori mă depăşeşte , plec capul, zâmbesc timid şi spun :,, Da!''
Aş mai vrea...răbdare. Deşi am o vârstă la care mintea ar trebui să-mi fie destul de coaptă şi lucidă , încă nu am răbdare cu chestiile ce mă pasionează. Aş vrea să pot face totul acum, în momentul asta. În viaţa mea parcă nu ar exista un mâine. Mâine care de altfel în multe situaţii a rezolvat totul , dar azi am plâns până mi-au secat lacrimile pentru că nu am putut face cutare lucru. În privinţa asta am rămas un copil. Mă cert singură de multe ori , dar în zadar...
Şi mi-aş mai dori...multe, multe, multe...dar una peste alta zilele mele sunt frumoase aşa cum sunt. Dacă nu ar exista şi nori , ar fi plictisitor, nu ?O viaţă numai cu soare...hmmm prea uniform!

Căci orice cântec are un sfârşit...

Printr-o fericită conjunctură în acest week-end am fost la concertul Michael Bolton la Craiova. M-am dus mai mult de dragul drumului cu prietenii şi al plictiselii ce ştiam că mă va aştepta în cazul în care voi decide să rămân acasă. Îmi plăcea Bolton însă nu îi simţeam muzica foarte aproape de sufletul meu. Nu ştiu de ce. Ar fi trebuit să îl ador , versuri super romantice , ritmuri lente , lascive chiar , şi totuşi...
Ajunsă însă acolo, am intrat într-un soi de transă . M-a prins admosfera fără să vreau. A cântat live, a cântat bine, a cântat ca pentru mine. Nu m-ar fi mirat nici o clipă dacă în timp ce cânta m-ar fi chemat să dansăm împreună. Mi s-ar fi părut firesc. În fond îmi cânta deja trăirile, sufletul, pasiunea.

,, O melodie romantică este unul din drumurile cele mai sigure către sufletul unei femei '' spuse ea la un moment dat. Am zâmbit în gând : ,, Ştie asta deja...''. Răspunsul a venit însă voit încurcat şi naiv. ,, I love playing games'' gândeam.
Dar orice cântec are un sfârşit...iar după , cum trăieşti? Rămas cu amintirea cântecului, parcă singurătatea-i şi mai grea. Rămâne tăcerea. Doar ea e eternă. Şi atunci...la ce bun cântecul privirilor avide de imaginea celuilalt, al mâinilor atinse ca din greşeală, al jocurilor de cuvinte?aud parcă cum vine întrebarea. Pentru că ascultăm cântecul pentru frumuseţea sa şi ar trebui să învăţăm să-l ascultăm cu sufletul deschis şi să ne bucurăm că ne-a fost dat să-l auzim. A asculta un cântec sub ideea ameninţătoare a finalului său îmi pare un păcat de moarte.
Frica este mai rea decât moartea. Moartea va veni oricum...
Sweet october...

Frânturi de gând

Sunt clipe în care uiţi ce înseamnă apropierea unui suflet şi crezi că totul în viaţa asta e o minciună. Apoi într-o zi ploioasă, insuportabilă, când apa pare să îţi fi inundat orice fibră a sufletului tău obosit, ca din adâncurile fiinţei tale auzi ţipătul disperat al altui suflet.Îţi vorbeşte pe limba ta. E aşa aproape de fiinţa ta incât uneori nu ştii dacă cel ce vorbeşte e el sau tu. Îl simţi tremurând de frig şi frică şi nu ştii de tremură cu adevărat sau...eşti tu.
Ai vrea cumva să îi fi mamă, soră, iubită...ai vrea să fi el.


“Numeşte, dacă vrei, cu numele de dragoste afecţiunea pe care o avem noi unul pentru celălalt, dar aceasta să fie dragostea care se cunoaşte în lăcaşul îngerilor, acolo unde numai sufletele ard de focul sfintelor dorinţe.”-GEORGE SAND

Ardere

Dar eu...eu am vazut idei... şi m-am îndrăgostit uneori de ele aşa cum te îndrăgostesti de o femeie. O vezi ,o placi, încerci să o înţelegi, îti intră în viaţă pur şi simplu şi ajungi să iţi dai seama că nu iţi imaginezi cum ai trăit până acum fără ea. Te subjugă , te mistuie, vrei să o auzi rostită ca şi cum ar fi numele iubitei , să o dezvolţi , să o faci sa înflorească în mintea ta ca şi cum nimeni niciodată nu o stăpânise aşa ca tine...deplin. Vrei sa îi anulezi trecutul , ai vrea să o stergi din toate minţile prin care bântuise până la tine , asemenea unei femei despre care eşti sigur că a mai avut zeci de barbaţi, dar îţi doreşti ca tu sa vii în viata ei ca o izbăvire , ca un adevar suprem. Să o simti pentru întâia dată împlinită, completă , înfloritoare...a ta. Să îţi vibreze în minte şi în suflet asemeni unei melodii pe care alţii doar au ascultat-o şi atât dar tu, numai tu ai trecut dincolo de aparenţe descoperindu-i esenţa delicată , suavă şi pasională totodată. Căci o iubesti cu pasiune şi ţi se lipeşte de suflet ca o nebună ce uită de orice convenienţă . Nu mai poţi trăi fără ea de acum încolo şi astfel o discuţi cu prietenii, o dezbaţi , o ,,dezbraci’’ de orice mască ...asta până cînd o alta mai dulce, mai insinuantă , mai pasională te acaparează. Dar nu regreţi , nici tu, nici ea, în fond putea sa nu te fi bântuit niciodată, puteaţi să nu vă atingeţi vreodată sferele de metal ale existenţei voastre. Atunci ar fi fost cu adevarat tragic. Aşa , tu o păstrezi în mintea ta , ca o amintire a unei suave emoţii , iar ea...va ajunge probabil în mintea altcuiva , care la rândul său o va iubi în felul lui şi îi va descoperi poate alta mască.