Ardere

Dar eu...eu am vazut idei... şi m-am îndrăgostit uneori de ele aşa cum te îndrăgostesti de o femeie. O vezi ,o placi, încerci să o înţelegi, îti intră în viaţă pur şi simplu şi ajungi să iţi dai seama că nu iţi imaginezi cum ai trăit până acum fără ea. Te subjugă , te mistuie, vrei să o auzi rostită ca şi cum ar fi numele iubitei , să o dezvolţi , să o faci sa înflorească în mintea ta ca şi cum nimeni niciodată nu o stăpânise aşa ca tine...deplin. Vrei sa îi anulezi trecutul , ai vrea să o stergi din toate minţile prin care bântuise până la tine , asemenea unei femei despre care eşti sigur că a mai avut zeci de barbaţi, dar îţi doreşti ca tu sa vii în viata ei ca o izbăvire , ca un adevar suprem. Să o simti pentru întâia dată împlinită, completă , înfloritoare...a ta. Să îţi vibreze în minte şi în suflet asemeni unei melodii pe care alţii doar au ascultat-o şi atât dar tu, numai tu ai trecut dincolo de aparenţe descoperindu-i esenţa delicată , suavă şi pasională totodată. Căci o iubesti cu pasiune şi ţi se lipeşte de suflet ca o nebună ce uită de orice convenienţă . Nu mai poţi trăi fără ea de acum încolo şi astfel o discuţi cu prietenii, o dezbaţi , o ,,dezbraci’’ de orice mască ...asta până cînd o alta mai dulce, mai insinuantă , mai pasională te acaparează. Dar nu regreţi , nici tu, nici ea, în fond putea sa nu te fi bântuit niciodată, puteaţi să nu vă atingeţi vreodată sferele de metal ale existenţei voastre. Atunci ar fi fost cu adevarat tragic. Aşa , tu o păstrezi în mintea ta , ca o amintire a unei suave emoţii , iar ea...va ajunge probabil în mintea altcuiva , care la rândul său o va iubi în felul lui şi îi va descoperi poate alta mască.