Cuvinte mari

Recunosc cu sfială că sunt un om al cuvintelor mari. Am obiceiul de a spune cuvinte mari , ca de exemplu te iubesc sau eşti totul pentru mine, prinsă în vraja unui moment. Şi aproape întotdeauna spun aceste cuvinte în speranţa unui răspuns la nivelul declaraţiilor mele înflăcărate. Sunt un om care spune, vrea să primească şi se îmbată de cele mai multe ori, cu cuvinte mari. Am realizat însă de curând că nu cuvintele fac oamenii şi a aştepta declaraţii toride de la celălalt doar pentru că filmele vizionate sau cărţile citite îţi revin în minte în acele momente şi spun că ar fi timpul cumva pentru o mare declaraţie, este o mare păcăleală pe care ţi-o aplici singur. Apoi cu siguranţă, cuvintele mari, cuvintele ce exprimă sentimentele noastre cele mai pure şi profunde, spuse în loc de salut, la fiecare apel telefonic sau pupic casnic, se bagatelizează.
Aşa că am decis să nu mai împart cuvinte mari în drepta şi în stânga fără a fi sigură de autenticitatea lor. Pentru că astfel de jocuri de cuvinte pot schimba vieţi, pot răni chiar mai târziu, deşi scopul tău nu era nici pe departe acesta. Şi nici pentru mine şi sufletul meu nu vreau să mai aplic păguboasa expresie ,,minte-mă frumos!". Nu mai vreau iluzii de sentimente doar pentru că par măreţe. Vreau sentimente şi trăiri autentice chiar dacă nivelul lor nu seamănă celor din cărţile romanţioase citite. Aşa că prefer să spun un simplu, dar sincer : ,,Îmi eşti drag!" decât ,, Te iubesc până la cer şi înapoi!", pentru că o astfel de iubire implică multe trăiri, sentimente si experienţe pe care nu ştiu dacă le-am trăit sau le voi trăi vreodată.