Femeie-copil :)

Sunt un om care nu se adaptează uşor. Un om nu foarte sociabil. Cu toate astea sunt dependentă de oameni. De oamenii de lângă mine. Poate tocmai handicapul meu social, dacă pot să îl numesc aşa, mă face dependentă de oamenii dragi mie, de cei apropiaţi, de cei care ştiu că îmi vor doar binele. Ştiu că nu-i în regulă. Ştiu că se poartă femeile independente, femeile de succes, cu cariere răsunătoare, cele care se descurcă, care dau din coate, care răzbesc prin lumea asta nebună în care trăim. Am o prietenă ce corespunde în totalitate acestui gen de femeie. O invidiez sincer, fără răutate, o susţin când îmi cere părerea. O aud vorbind foarte sigură pe ea despre probleme de serviciu complicate, despre şedinţe la care participă , despre programul ei încărcat în care uneori face loc şi unor randez vous-uri.Ştiu că aşa trebuie să fie o femeie a societăţii actuale.
Ştiu că femeile-copil, fragile, introvertite , sunt depăşite ca şi model. Ştiu că e greu de suportat o femeie care visează iubiri ce durează o viaţă şi chiar dincolo de ea. Ştiu că sunt un model expirat, cu care nici un om matur şi stabil emoţional nu şi-ar bate capul. Cu toate astea sunt atât de fericită când găsesc oameni cu care pot rezona, oameni pe care îi pot atinge cu mintea şi sufletul meu. Ştiu că sunt puţini, însă sunt reali şi îi iubesc . Ştiu că dacă ar fi să cad, mâna lor ar fi acolo gata să mă prindă, pe mine, aşa cum sunt femeie-copil, ciudată, imatură emoţional şi totuşi capabilă să iubesc,, până la cer şi înapoi’’.