Love ...

Am văzut ieri, la recomandarea unui prieten ,, Love actually’’. Un film frumos, un film senin , un film făcut parcă să îmi împace puţin sufletul răvăşit şi trist din ultima săptămână. Este un film ce tratează iubirea şi multiplele feţe pe care aceasta le poate îmbrăca. Nu e un film marcant, un film zguduitor, dar e un film...ca o zi de primăvară. Un film cald, ce te pune totuşi pe gânduri în anumite momente. Mă gândeam vizionând filmul şi una dintre poveştile de dragoste de acolo, câte lucruri rămân nerostite în viaţa asta. Câţi oameni nu ştiu că sunt iubiţi pentru că ne lipseşte curajul de a o spune , iar motivele sunt diferite, de la frica de a fi respins şi până la faptul că există cazuri în care iubirea noastră nu ar avea nici un viitor şi implicit nu are nici un sens să o mărturisim. Cu toate astea , mă gândeam că ar fi frumos ca măcar o zi pe an, de Crăciun să spunem numai adevărul. Eu personal m-aş simţi mai liberă, mai frumoasă sufleteşte. Nu sunt un om cu multe secrete . Sunt un om direct, poate prea direct uneori, încât poate sperii, dar cu toate astea am şi eu gânduri şi sentimente nerostite.
La anul , de Crăciun promit să îmi iau zeci de cartoane cu mărturisiri şi inima în dinţi şi să bat la toate uşile la care mi-a fost teamă să bat în timpul anului. :)